Suntem la muncă pe teren

Săpăm tranşee, scobim între dinţi, ascuţim hârleţele, vrem să ne cunoaştem publicul ţintă. Aşa că fiecare a pornit pe făgaşul mai mult sau mai puţin natal (Oana la Reghin, Milli la Piatra-Neamţ un oraş de la frumos în sus, Sebi la Piteşti, Oana deşi bucureşteancă e prin Târgovişte şi blonda noastră e pretutindeni). Facem focus grupuri şi ne intrebăm care ar putea să fie obiectul-minune care să mi-l convingă pe ciobănel tras printr-un inel să surfeze fără frică.

Pascalităţi fericite tuturor, spor la idei, dragi colegi, de 1 mai e posibil să fim la mare.

Primul nostru client

Cine?
În urma tragerii la sorţi de vineri (Milli şi a sa mână moartă) am ajuns să le cunoaştem pe Simona, Raluca şi Cătălina. Ele sunt reprezentantele clientului nostru, ANRCTI sau Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (foarte drăguţe, de-ar fi toţi clienţii aşa, pe lumea asta n-ar mai fi venin). Pentru mai multe informaţii încercaţi siteul http://www.anrcti.ro/.

Ce vor de fapt de la noi?
Pentru a asigura fiecărui cetăţean al României accesul la un set minim de servicii de comunicaţie, ANRCTI finanţează instalarea de telcentre în localităţile cu acces minim la servicii de telefonie.
Telecentru = spaţiu public dotat cu 2 aparate telefonice, 2 calculatoare conectate la internet şi un fax (cu faxul avem o problemă mansardistă, în trendul ăsta ecologic cine mai foloseşte aşa ceva?).

Problema: până în prezent au fost instalate 320 de astfel de telecentre, dar cererea pentru serviciile acestora nu a înregistrat cote spectaculoase şi în general ele sunt folosite de către copii şi adolescenţi( ţaţa, badea...sunt reticenţi).

De ce?
Pentru că locuitorii din satele în care au fost instalate nu sunt suficient de informaţi cu privire la existenţa telecentrelor, modul de funcţionare şi beneficiile pe care le oferă.

Ce urmărim?
Realizarea unei campanii care să crească gradul de informare al populaţiei rurale în privinţa utilizării noilor tehnologii.

Alte date.... perioada campaniei : 6luni;
Buget: 100 000euro.
Wish us luck :) sau Dumnezeu cu mila.

Afară e-o sărbătoare de lumină

şi co-echipierii mei mă bârâie la cap să postez, să postez, să postez!

Şi-atunci mă fofilez cu graţie, trag perdeaua, ridic jaluzelele, geamuri larg deschise, miroase-a verde crud. Să mă iertaţi, dar eu trebuie să bântui, aşa că facem un mic calcul, câte poze ori o mie de cuvinte plus comentariile de pe lângă...

În Cişmigiu ne-am pregătit discursul de preselecţie.

La universitate ne-am gândit la slogan.

Nu credem să fie om mai cu vino-ncoa decât Oana!

Noi am scrie o odă în cinstea cafelei de la conferinţe.

În poziţie de PR-iste.

Nu avem poze cu Sebi?

Şi-au rămas doar 11...

În 30 de minute tre’ să ne luam bursele or else…, ok atunci ne vedem la CNSC, pup, group huuug, OMG cât de tari am foooost, YESSSSSSS!!!!!! (happyhappyjoyjoy dance la ieşirea din CAMERA), “Aţi stat un pic peste timp...cred” (Roxana), “Mulţumim mult, succes, o zi bună” (juriu), “Acum, să ne spuneti ceva despre voi” (tot juriu J ), antenuţe, “Anul I??? Foarte taree!”, “Sfatul meu legat de campanie…dar nu l-a respectat nimeni” (Borţun), “Dacă nu eşti online nu exişti” (Sebi), “ATL/BTL” (Bubu), legea, mesaje, evenimente de PR, fără strategii de gherilă (Milli), teasing, “bulgăre de zăpada” (Gărgă), obiective, research, “Să nu fim acuzate de misandrie” (Ioana), RACE (Milli), "Bună ziua, noi suntem echipa Bombyx Mori...", Sunshine reggaee la uşă, “Voi urmaţi”, “Fac pe mine”, “Am febră…e curent”, “Am o colegă care cască în momente de tensiune…”, Smiley şi “mana mea gura ta şi altceva :P muzica românească e ceva de groază“, Grigore, Gregory's şi cafea, câini, autobuz, bilete (câte? ne mai şi întoarcem?), metrou, “Sunt singură pe o bancă roşie la capătul peronului”, “Nu uita aparatu…”, ţrrrrr…
IROM XYBMOB

De ce, dom'le, de ce?

Povestea noastră o fi una banală, intravenală, fumată sau oricum (orice ar completa colegii mei). Oana, Oana, Ioana, Milli şi Sebi sunt tineri studenţi (anul I, o mînă de puieţi) la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, departamentul de Comunicare Socială şi Relaţii Publice, observaţi cele 106 litere necesare pentru a ne dezvalui proveninenţa academică (să numere cineva!)

Aripioarele, antenele pe care Sebi le-a purtat cu atâta mândrie şi numele nostru provin dintr-un concept (cel putin aşa ne consolam la început, după ce am mirosit feedback-ul la faimoasele aripioare roz). Bombyx Mori e un fluture, mai exact fluturele de mătase şi singura insectă domesticită, acesta neputând să trăiască fără intervenţia omului; dar ce e aşa de şmecher la el e faptul că este un maestru al comunicării chimice: femela Bombyx Mori emană un feromon pe care masculul nu numai că îl sesizează, dar ştie să ajungă precis la ţintă, chiar şi la o distanţă de câţiva kilometri.

Dincolo de explicaţia ştiinţifică, Bombyx Mori e un mit al facultăţii noastre (la teoriile comunicării se pică pe capete dacă îţi scapă un astfel de detaliu). Sau să fi făcut noi din el un mit?…

Ah da, v-am spus că participăm la olimpiade la comunicare instituţională?

Bună, sunt Marcela şi îmi place poezia paşoptistă

Oana zisă Gărgă- Dimensiunile de fotomodel pălesc în faţa materiei cenuşii a acestei tinere speranţe. Prietenă cu Cronos şi cu pile la Cerber, iele şi moire, Oana are coloană, domnule!









Mihaela zisă Milli Vanilli- expertă în limbajul apei de la robinet, doctor în sentimentalismul frizerilor şi filolog precoce, Milli unge rotiţe şi pune lumea în mişcare, fără vreun interes petrolier.








Oana zisă Bubu- când vorbea Platon de ideea de Frumos, la dânsa se uita! Făptură misterioasă dar mai ales ardeleancă, Oana va şterge cu radiera din DEX cuvintele foamete, sărăcie şi conţopist.









Ioana zisă Blonda- Ioana s-a răsculat împotriva vicisitudinilor vieţii încă din frageda pruncie, cu rezultate cu ecou răsunător (ea a adus îngheţata cu ciocolată în România






Sebi zis în toate felurile - cu o cicatrice care îi demască trecutul fioros, Sebi este omul care pune punctul pe i, folosindu-se de marea invenţie a lui Petrache Poenaru, stiloul cu pompiţă.

Noi suntem ăi de aveau aripi roz

Da, domnule, am intrat în rând cu lumea! După lupte seculare cu lenea, confuzia şi credinţa pioasă că-i mai bine să nu ne lansăm pe piaţa de rechini fără să ştim o treabă, am urmat cei trei paşi ai blogger-ului şi iată-ne. Revenim cu detalii suculente, blogroll, tags şi alte nebuneli în zilele ce urmează.